Si daca faci cu pofta, corpul, mintea si sufletul tau, sunt bine.
Pe langa ciorba de burta sau ciorba de potroace, exista posibilitatea sa ne treaca senzatia de disconfort dupa o noapte mai lunga si cu mai multa mancare si alcool si cu propunerea mea. Am pus intr-un bol pastranac, morcovi, cartofi, telina, castraveti murati si le-am mixat. Am adaugat zeama in care au fiert legumele pentru salata boeuf si am preparat astfel o supa after party.
E si un pic de kefir adaugat doar pentru a parea asemanatoare cu vestita ciorba de burta (hipercalorica).
De fapt, asa, chiar raman mai putine legume pentru salata boeuf si in felul acesta mai putina maioneza, si ea hipercalorica.
Consumul meu de canepa a inceput o data cu slabitul, datorita fibrelor insolubile continute, care ajuta un tranzit intestinal mai lent. Dupa ce am aflat ca este singurul aliment cunoscut care contine ratia perfecta de acizi grasi esentiali Omega 3 si Omega 6, am ales sa ma gandesc la aceste seminte cu aceeasi atentie pe care o dau pestelui si algelor marine.
Peste acest impresionant aport, am mai inteles ca 100 grame de seminte de canepa contin mai multe proteine decat carnea, ceea ce a reprezentat o usurare in perioadele de antrenament in care simt nevoia doar de proteina vegetala.
Are extrem de putini carbohidrati dar foarte multe calorii (vreo 600 la 100 grame seminte) ceea ce inseamna ca imi dau energie, chiar daca nu simt sa mananc carbohidrati, adica pot sa inlocuiesc fulgii de ovaz, la micul dejun.
In cautare de alimente concentrate in micronutrienti am mai aflat ca ele contin zinc, magneziu, calciu, fosfor, fier, fibre, vitamina E, cupru si mangan.
Le pun peste orice, in cantitatea maxima a unei linguri rase si am facut diferenta dintre o masa obisnuita si una in care am adaugat seminte de canepa.
Pare ca fructele sunt de décor, nu-i asa?
Spanacul are calitatea sa te duca cu gandul la ceva proaspat. De data asta mi-am propus sa-i dau rolul sa improspateze si pe altii. Am luat o bucata de friptura de la masa de Craciun si am asezat-o langa niste ardei iuti, ramasi de la sarmalele (prea multe!!!!), si am asezat un piure de spanac, gatit 15 minute in putin ulei (totdeauna presat la rece) in care am pus niste ceapa si usturoi, odata cu o cana de apa.
Pe spanac l-am avut eu congelat. L-am scurs bine de apa acumulata prin congelare si l-am tocat nu foarte marunt.
Am picurat putina lamaie la sfarsit.
N-am gatit nimic, e primit „la pachet acasa” de la niste prieteni, unde am fost la masa. Mi-au garantat ca porcul a fost crescut doar cu frunze si porumb, ca urmare cu asta am mancat caltabosul.
Orice legume crude, minim 2 maini, langa 2 felii de caltabos. E un pranz complet din punct de vedere a aportului de proteine, grasimi si carbohidrati.
Si chiar nu mergea uleiul peste salata, asa ca am pus o felie de caltabos in loc de asta.
Sunt “Scutecele Domnului”.
Turtele sunt o traditie de peste 150 ani in familia mea, preparate din apa, faina, sare de mama si coapte de ea pe o plita, dupa o reteta, pe care o facea bunica, cea care m-a crescut, inca de cand era copil, stiuta de la mama ei. Pe atunci aveau doar zahar pentru inmuiere si niste nuci (doar daca erau anii buni si erau in pomi).
Sunt facute cu dor de bunica si de tata, care sigur inteleg (de acolo de departe unde sunt, dar atat de aproape) ca e mai bine ca turtele sa fie inmuiate doar in apa cu esente aromate, gustul dulce fiind dat de asezarea intre ele a ingredientelor dupa gust. Eu am pus stafide, nuci si migdale rase, fulgi de cocos, cacao, esenta de rom, sirop de agave si coaja de portocala rasa (dupa ce am spalat-o foarte bine).
Cat de multe…
Le lipseste, insa, farmecul bunicii, pe acela nu-l am, dar le-am preparat cu gandul la ea si cu “pofta de slabit”.
Si poate dupa mine o sa invete sa le faca fiul meu…
Reteta e: Se face un aluat ca de paine, doar cu faina, apa, putin ulei si un praf de sare, care se imparte in cocoloase cat un pumn strans. Se intinde cu facaletul si se coace pe o tabla, aflata pe foc, pe ambele parti.
Fiecare turta se inmoaie intr-un amestec de apa si esente aromate (rom si vanilie), peste care se pune sirop de agave sau miere. Intre fiecare doua turte inmuiate, se presara dupa gust cate unul dintre urmatoarele ingrediente: fulgi de cocos, nuci si migdale tocate, stafide, cacao, coaja de portocala rasa.
Mi-a spus fetita de langa mine: “nu stii sa tii pensula?, vrei sa iti arat?”. Asa a inceput totul aseara, la un eveniment la care importanti erau copiii. A urmat imediat amintirea ultimei dati acand am facut asta si am numarat peste 20 ani, de cand pictam cu fiul meu.
Pe atunci eram determinata sa-l conving sa isi dezvolte imaginatia pictand dar nu asta era calea. Si pentru ca am fost atenta la calea lui, pictam doar eu si-I faceam temele. Iar el era foarte multumit.
Pofta vine…pictand, mancand, citind, iubind, traind…
Alta fetita, a venit aseara si mi-a spus: “sunt foarte frumoase, dar mai lasa-ma pe mine in locul tau”. Probabil ca as fi pictat la nesfarsit pentru ca o faceam cu pofta. Era pofta de a fi cu fiul meu…
Asa e si cu slabitul, si cu orice altceva. Pentru ca slabitul e un drum, pe care daca mergi cu pofta, nu e nimic greu si doar tentatiile vin sa te abata de la drum. Si nu te abati, fiindca pofta te tine pe drum.
Pofta de pictat, ramasa de aseara, mi-a trimis inspiratia de a adauga turmeric peste ce imi pusesem in farfurie. Desi gatesc des cu turmeric, nu am incercat sa mananc cu branza de capra, salata verde, ceapa rosie si ardei copti.
E delicios si mult mai satios, chiar pictand farfuria cu turmeric, am facut un plating pentru “poftadeslabit”. Era micul meu dejun de azi, o combinatie ideala de branza doar cu legume (si acelea de pe lista de compatibile de mancat cu lactate), care a devenit mai bogat cu 10 grame de turmeric, adica am pus un antioxidant si detoxifiant foarte puternic, mult mangan, fier si vitamina E.
Par biscuiti cu fulgi de ciocolata…Nuuuuuu! Sunt fulgi de merisoare…
Sunt facuti in 10 minute, nu puteau sa arate si bine…
Am deschis dulapul din bucatarie, acea parte cu borcanele, cutii, pungi, caserole, etc…, ca la voi toti, unde depozitez tot ce-mi place sa rontai. Si pentru ca nu aveam cumparat niciun pachet de biscuiti cu fulgi de ciocolata (din acela cilindric, cu niste poze apetisante de nu mai ai rabdare pana la casa sa-I platesti), mi i-am facut singura.
Am maruntit in mana fulgi de porumb (fara zahar) (2 pumni) si am ales din multimea de oferte din dulap, fulgi de cocos (2 linguri), merisoare (1 lingura), seminte de susan (1 lingura). Dar combinatiile sunt atat de multe si pot sa satisfaca absolut orice gust. Am omogenizat totul cu unt de cocos adaugat cat e necesar pentru a se lega si dupa ce s-a racit amestecul la frigider am transformat totul in ce vedeti, cu gandul la cum arata biscuitii de care ziceam.
Biscuitii cu care-l voi astepta pe Mosul de pe drum nu pot concura cu dulciurile expertilor in domeniu pentru ca acestia nu contin zahar, faina, grasimi hidrogenate (din margarina de exemplu), ulei de rapita, afanatori, amidon, emulgatori, lapte praf, carbonati de toate felurile…
Cel care va decide care sunt mai buni la gust va fi Mosu…
Cand te apuca “pofta de slabit” exista firescul de a nu mai manca carne, dulciuri, grasimi, sucuri acidulate, etc…adica tot ce afli la tv, pe strada, pe google, din ziare, in toata lumea asta. Pana sa te obisnuiesti cu ce se potriveste cu corpul tau, sa vezi ca lucrurile se intampla firesc si cu succes pe drumul slabitului, exista o gramada de lucruri la care esti dispus sa renunti.
Pana la un moment dat cand apar poftele de diferite gusturi ramase in memoria ta si a papilelor tale gustative.
Meniurile vegane sunt o solutie atat pentru satisfacerea poftelor cat si pentru eliminarea a ceea ce ingrasa (mai ales zahar si grasimi animale).
Meniurile vegane nu sunt, insa, o solutie de slabit, doar pentru ca sunt vegane. Ele nu asigura slabitul ci sunt variante la fel ca si toate celelalte. Cel mai bun exemplu este o alimentatie vegana bazata pe carbohidrati, paste de exemplu, in combinatii doar cu legume. In situatia in care nu sunt adaugate proteine (vegetale, desigur, pentru vegani), exista un dezechilibru in alimentatie care nu va conduce la slabit, ba chiar va conduce la ingrasat.
Dar am fost la acest eveniment pentru a ma inspira. Voi adapta meniurile, astfel incat sa fie satioase si complete pentru o masa de la care trec minim 5 ore pana la urmatoarea.
Caci nu infometarea e solutia cand ai “pofta de slabit”.
E salata din resturi…cele ramase prin frigider, in zilele cand veti pregati mesele de sarbatori, dar vreti ca slabitul sa continue.
Gogosari murati de la salata boef (poate nu combinati carne cu cartofi in ea!), varza rosie de la salata de langa friptura, boabe de fasole daca ati facut aperitiv de fasole cu usturoi si niste avocado, pe care-l aveti mereu in casa (sper!).
Daca mananci jumatate din portia prezentata, sigur nu mai intra la fel de multe sarmale, chiar e satioasa si e firesc, la ce combinatie reusita de proteine, carbohidrati si grasimi (din acelea bune) e in farfurie.
Si poate fi o varianta de aperitiv…, nu numai pentru” pofta de slabit” ci pentru sarbatori sanatoase.
Propunerea de azi e si pentru ca urmeaza sa gatesc o salata de vinete cu gust de maioneza, fara maioneza si le sta bine impreuna, pe masa, celor doua salate.
Newer Posts